tunel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tunnel, germ. Tunnel)

1. galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă.
2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o barieră cu potențial cu valoare mai mare decât energia particulei.
3. ~ aerodinamic = suflerie aerodinamică.
4. (anat.) spațiu prin care trec anumite formațiuni.

tunelizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tunnellisation)

1. intervenție chirurgicală de creare a unui conduct artificial.

bandou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandeau)

1. legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
2. cadru decorativ exterior al portalului unui tunel.
3. mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje.

betonit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétonite)

1. bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel.

brust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Brust)

1. front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat.

calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.

caponieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caponnière, it. capponiera)

1. cazemată cu două ambrazuri, ale cărei arme flanchează două direcții.
2. nișă în peretele unui tunel.

fermă 2

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.