alogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alogique)

1. care este străin de principiile și regulile logicii; fără logică, ilogic.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

demodula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. démoduler)

1. a efectua o demodulație; a reconstitui un semnal modulat.
2. (inform.) a converti datele digitale în semnal analogic.
3. (antonim) a modula.

dialogat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dialoga)

1. (despre opere literare) în formă de dialog; dialogic.

facies

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. facies, fr. faciès)

1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru.
2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc.
3. suprafață a unei formații anatomice.
4. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci.
5. aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice.
6. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice.
7. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii.

geognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géognosie)

1. știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc.

litologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithologie)

1. ramură a geologiei care studiază rocile sedimentare.
2. compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare.