aristocrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.

aristocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aristocratique)

1. propriu aristocrației; aristocrat.

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.

aristocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratisme)

1. atitudine, concepție aristocratică.

aristocratiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aristocratiser)

1. tr. a da un caracter aristocratic.
2. refl. a-și însuși concepții și maniere aristocratice.

antiaristocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaristocratique)

1. îndreptat împotriva aristocrației, aristocratismului.

aristocrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.

aristocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aristocratique)

1. propriu aristocrației; aristocrat.

aristocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratisme)

1. atitudine, concepție aristocratică.

aristocratiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aristocratiser)

1. tr. a da un caracter aristocratic.
2. refl. a-și însuși concepții și maniere aristocratice.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.