calotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creștetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.

decalota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décalotter)

1. a descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului.
2. a îndepărta chirurgical calota craniană.

semicalotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. semicalotta)

1. boltă dintr-o jumătate de cupolă.

antecuirasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcția de zidărie sau beton a unei fortificații.

bazin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă.
7. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis.

bol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bol)

1. cocoloș.
2. ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă.
3. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă.
4. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc.

cyatos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. kyathos)

1. (ant.) vas mic grecesc, de scos vin, în formă de ceașcă cu fundul în calotă, cu o toartă.

decalota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décalotter)

1. a descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului.
2. a îndepărta chirurgical calota craniană.

emisar 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émissaire)

1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.