OK
X
chip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. chip)
1.
pastilă
cu
circuit
integrat
în
procesul
de
miniaturizare
a
ordinatoarelor.
chipcard
Parte de vorbire:
traducere
Etimologie:
1.
FR
carte
à
puce
2.
NL
chipkaart
3.
EN
chipcard,
smart
card
4.
SP
tarjeta
inteligente
chipcard
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. chipcard)
1.
card
de
plastic
cu
un
cip
integrat
unde
sunt
stocate
anumite
informații;
cartelă
cu
chip.
2.
(scris
și)
cipcard.
chipiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. képi)
1.
șapcă
rotundă,
tare,
cu
cozoroc.
chippendale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. chippendale)
1.
stil
englezesc
de
mobilă,
de
mare
fantezie,
din
acaju.
schip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. skip)
1.
cutie
mare
de
tablă
folosită
la
transportul
materialelor
într-un
puț
de
mină,
într-o
fabrică
etc.
și
care
se
descarcă
automat
prin
basculare;
cupă
a
unei
betoniere.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
adaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta;
adaptație.
2.
deprindere
cu
noi
condiții
(de
viață,
de
muncă
etc.);
acomodare.
3.
modificare
a
unei
opere
pentru
a
trece
dintr-un
gen
în
altul;
transpunere
în
formă
scenică,
radiofonică
sau
cinematografică
a
unei
opere
literare.
4.
(bot.)
modificările
morfologice
și
fiziologice
ale
plantei
pentru
a
face
față
condițiilor
de
mediu
schimbat.
5.
~
la
utilizator
=
adaptarea
echipamentelor
produse
în
serie
la
cerințele
specifice
ale
unui
utilizator;
particularizare,
personalizare.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
adula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)
1.
a
linguși,
a
flata
în
chip
servil.
amarina
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. amariner)
1.
a
instrui
echipajul
unei
nave
pentru
serviciul
la
bord;
a
obișnui
cu
meseria
de
marinar
sau,
mai
general,
a
obișnui
cu
marea;
a
amariniza.
arma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. armer, it., lat. armare)
1.
a
introduce
un
cartuș
în
camera
de
tragere
a
unei
arme.
2.
a
fixa
armătura
de
fier
a
unei
construcții
de
beton
armat.
3.
a
consolida
cu
o
armătură
o
piesă,
o
galerie
de
mină.
4.
(mar.)
a
echipa
o
navă
cu
cele
necesare
plecării
în
larg.
5.
a
introduce
ramele
unei
ambarcații
în
furcheți.
astronaut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. astronaute)
1.
membru
al
echipajului
unei
nave
cosmice;
cosmonaut.