conferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)

1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanților unor state, organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor șefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale organizației, a alege organele sale de conducere etc.
5. consfătuire, convorbire.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieții politice, sociale sau culturale și reprezentanți ai presei.

audioconferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. audioconférence)

1. teleconferință în care participanții sunt conectați prin circuite telefonice care permit transmiterea vorbirii și, eventual, a unor informații scrise; conferință audio.

microconferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + conferinţă)

1. conferință de scurtă durată.

preconferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + conferinţă)

1. conferință preliminară uneia mai importante.

teleconferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. téléconférence)

1. discuție între interlocutori care se află în locuri diferite și sunt conectați între ei prin intermediul telecomunicațiilor; conferință la distanță.

videoconferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vidéoconference)

1. teleconferință care permite, pe lângă transmiterea vorbirii și a documentelor grafice, transmiterea în direct a imaginilor în mișcare ale interlocutorilor îndepărtați; conferință video, vizioconferință.

vizioconferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. visioconférence)

1. teleconferință care permite transmiterea imaginilor animate ale participanților; conferință video, videoconferință.

asistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assistance)

1. asistare.
2. public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viața internațională.

audia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. audire)

1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces.
2. a asculta un curs, o conferință.
3. a asculta muzică (înregistrată).

auditor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. auditeur, lat. auditor)

1. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător.

auditoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.).
2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice.

conferențiar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conférencier)

1. cel care ține o conferință, vorbitor.
2. grad în învățământul superior.

delegat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délégué, lat. delegatus)

1. cel împuternicit cu o delegație.
2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc.