Dictionar

interpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
 

fotointerpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. photointerprétation)

1. metodologia de interpretare a fotogramelor în scopul determinării elementelor de bază ale unei hărți.
 

interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
4. DE Erläuterung; Erklärung
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

adultomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

antiintelectualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică față de tendința de folosire excesivă a abstracțiilor, a operațiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepție care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii; iraționalism.
 

antirevizionist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antirévisionniste)

1. referitor la antirevizionism.
2. care se poziționează împotriva revizionismului, doctrină care vizează reinterpretarea evenimentelor istorice.
 

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.