Dictionar

raña

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. raña)

1. suprafață de eroziune ușor înclinată, acoperită cu pietrișuri de cuarț; glacis.
 

aerofrână

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aérofrein)

1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
 

defrâna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + frâna)

1. a scoate din frâne, a elibera.
 

ecrana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ecran)

1. a sustrage un anumit sistem fizic câmpurilor electrice sau magnetice exterioare, cu ajutorul unui ecran.
 

filigrana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. filigraner)

1. a lucra un obiect în filigran (1).
2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei.
 

frâna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. freiner)

1. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
2. (fig.) a ține în loc, a încetini.
 

frână

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. frein)

1. dispozitiv adaptat la un vehicul pentru a-i micșora sau opri viteza.
2. (fig.) ceea ce oprește, încetinește o acțiune, un proces etc.
 

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.
 

acidotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acido- + -trof)

1. (despre animale) care consumă hrană acidă.
 

acroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accrochage)

1. acroșare.
2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare.
 

adenocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénocyste)

1. membrană celulară care înconjură glanda.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.