Dictionar

sonar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. sonar; acronim engl. sound navigation and ranging - navigare și localizare prin sunet)

1. aparat care utilizează proprietățile speciale de propagare ale sunetului în apă pentru a detecta și localiza obiectele subacvatice prin ecolocație.
2. principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor.
 

asdic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. asdic, acronim engl. Allied Submarine Detection Investigation Committee)

1. aparat de detectat submarinele, precum și bancurile de nisip submarine, bancurile de pești et cetera, prin ultrasunete; sonar.
 

degroșaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dégrossissage)

1. acțiunea de a degroșa și rezultatul ei; fasonarea unui material; degroșare.
2. (despre piese brute) prelucrare prin așchiere și aducere la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.
 

dom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dôme, germ. Dom)

1. catedrală de mari proporții; cupola de deasupra a unui edificiu monumental.
2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă.
3. formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice.
4. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi.
5. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave.
6. sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator.
7. (fig.) peșteră.
 

ecolocație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. écholocation)

1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor, prin analizarea ecoului pe care acestea îl trimit înapoi.
2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (folosind principiul sonarului).
 

estampare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. estampage)

1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastică la rece, a unei bucăți de metal cu ajutorul matrițelor.
2. tehnică decorativă în ceramică și pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul în relief; estampaj.
3. imprimare a unei inscripții, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apăsarea unei foi de hârtie umezite, a unei pelicule de masă plastică etc.
 

fasonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. façonnage)

1. acțiunea, arta de a fasona; rezultatul acestei acțiuni; fasonare, fasonat.
2. ansamblu de operații efectuate pentru a da formă unui material oarecare.
3. (silv.) ansamblu de operații destinate transformării copacilor tăiați în produse utilizabile.
4. (fig.) modelare a caracterului, a personalității et cetera cuiva.