OK
X
semiconductor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. semiconducteur)
1.
(material)
cu
conductibilitate
selectivă
între
cea
a
metalelor
și
cea
a
izolatorilor.
cip 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. chip)
1.
bucată
mică
de
material
semiconductor
pe
care
se
formează
simultan
componentele
unui
circuit
integrat.
defectivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. défectivité)
1.
însușirea
de
a
fi
defectiv,
de
a
prezenta
imperfecțiuni
sau
lipsuri.
2.
(gramatică)
caracterul
substantivelor
sau
verbelor
defective,
care
au
flexiunea
incompletă
sau
care
nu
se
întrebuințează
la
anumite
forme
gramaticale.
3.
(electronică)
prezența
defectelor
în
cristalul
unui
semiconductor.
4.
(muzică)
însușire
a
unor
game
de
a
nu
cuprinde
toate
treptele
octavei.
donor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. donneur, engl. donor)
1.
s.
m.
f.
donator.
2.
s.
m.
atom
străin
în
masa
unui
semiconductor
care
cedează
electroni.
3.
(biol.)
individ
care
cedează
celule,
cromozomi
etc.
fotoconductibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. photoconductibilité)
1.
conductibilitate
electrică
a
semiconductorilor
care
variază
în
funcție
de
iluminare;
fotoconductivitate,
fotoconducție.
fotoelectric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. photoélectrique)
1.
(despre
emisiunea
de
electroni
din
metale)
provocat
de
incidența
radiației
luminoase.
2.
efect
~
=
emisiune
de
electroni
de
către
metale
sau
semiconductori
sub
acțiunea
luminii;
celulă
~ă
=
element
de
circuit
electric,
cu
doi
electrozi,
care
se
bazează
pe
efectul
fotoelectric;
fotocelulă.
joncțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jonction)
1.
legătură,
unire,
cuplare;
locul
unde
se
face
o
legătură;
junctură.
2.
element
de
circuit
care
realizează
contactul
între
doi
semiconductori
diferiți.
3.
legare
prin
coordonare
sau
subordonare
a
elementelor
unei
propoziții
ori
fraze
cu
ajutorul
unor
instrumente
gramaticale,
sau
al
altor
cuvinte
cu
funcție
de
relație.
4.
(mil.)
loc
unde
se
realizează
legătura
dintre
flancurile
dispozitivelor
de
luptă
a
două
unități.