toleranță
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
Etimologie: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.