urgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urgent, lat. urgens)

1. care nu suferă întârziere, grabnic, presant.
2. (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede.

urgenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (urgent)

1. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări.

urgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urgence)

1. grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea a ceea ce este urgent.
2. de ~ = imediat, fără întârziere; stare de ~ = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-

alarmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alarme)

1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) neliniște, teamă; alertă.

aviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc.
4. forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență.

bazarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bazarder)

1. (fam.) a se debarasa de ceva pe căi cât mai rapide; a vinde de urgență, indiferent de preț.

climatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatique)

1. care ține de climat; propriu climatului; climateric.
2. arhitectură ~ = arhitectură adaptată la climă.
3. (ecologie) schimbare ~ = variația climei datorată factorilor naturali sau umani.
4. (ecologie) încălzire ~ = creștere susținută a temperaturii medii a Pământului, suficientă pentru a provoca schimbări de climă.
5. (ecologie) urgență ~ = necesitatea de a acționa rapid pentru a limita pe cât posibil gazele cu efect de seră care încălzesc Pământul.

encefaloragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encéphalorragie)

1. (med.) hemoragie intercraniană, care poate avea o cauză traumatică și care necesită îngrijiri de urgență, deoarece presiunea exercitată de hemoragie poate distruge rapid țesutul nervos din jur.

extraurgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extra-urgent)

1. care reprezintă o urgență extremă; foarte urgent.