taxon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. taxon)

1. unitate, categorie sistematică în clasificarea regnului vegetal și animal, cuprinzând populații cu aceeași origine.

taxon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT taxon
2. FR taxon; groupe taxonomique
3. EN taxon; taxonomic group
4. DE Taxon; taxonomische Einheit
5. RU тaксон; системaтическaя кaтеrория
6. HU taxon; taxonómiai egység; rendszertani egység

pedotaxon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pedo1- + taxon)

1. orizont (4), element pentru definirea sau clasificarea solurilor.

sintaxon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT syntaxon; coenotaxon
2. FR syntaxon
3. EN syntaxon
4. DE Syntaxon
5. RU синтaксон
6. HU szintaxon, cönológiában használt bármely rangú rendszertani egység

taxonomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. taxonomique)

1. care se referă la taxonomie, la legile clasificării; care aparține taxonomiei.
2. care se bazează pe clasificare; cu caracter de clasificare; categorial.
3. (var.) taxinomic.

taxonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. taxonomie)

1. știință a legilor de clasificare a organismelor vii.
2. (p. ext.) clasificare.
3. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii și clasificării speciilor.

taxonomist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. taxonomiste)

1. persoană competentă în taxonomie sau taxinomie (știința clasificării).

autonimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autonymie)

1. faptul, însușirea de a fi autonim.
2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior.

autotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotype)

1. (biol.) tip de taxon stabilit de autorul însuși.

biosistematică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.

biotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotaxie)

1. parte a biologiei care stabilește regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.

dem 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dem)

1. (biol.) asociație de indivizi apropiați, înrudiți taxonomic.

dominant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dominant)

1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.