Dictionar

articulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT articulatus
2. FR articulé
3. EN articulate; jointed
4. DE gegliedert; mit Gliedern
5. RU членистый
6. HU ízelt, tagolt, cikkelyes
 

articulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulé/s/)

1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
 

articulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunța un sunet.
 

articulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulatoire)

1. referitor la articulație (3).
 

inarticulat

Parte de vorbire:  adj., s.n.pl.  
Etimologie: (fr. inarticulé/s/)

1. adj. care nu este articulat, care se pronunță fără claritate; nearticulat.
2. (fig.) a cărui formă este imprecisă, neclară.
3. (anat.) care este dintr-o singură bucată, care nu are nicio articulație.
4. s.n.pl. subclasă de brahiopode primitive.
 

nearticulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inarticulatus
2. FR inarticulé
3. EN inarticulate; non jointed
4. DE ungegliedert
5. RU несочлененный; нерaздельный; без члеников
6. HU tagolatlan, ízeletlen
 

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulație și ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
 

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

alveolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolaire)

1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori.