esteticește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (estetic + -ește)

1. din punct de vedere estetic; conform cu estetica; (înv.) esteticamente.

cubist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cubiste)

1. adj. referitor la cubism; conform principiilor estetice ale cubismului.
2. s. m. f. artist care practică cubismul.

estetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. esthétisme)

1. concepție care constă în prețuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale.

etnicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnicisme)

1. etnicitate.
2. tendință a unor grupări literare românești de la începutul sec. XX de a subordona aspectele etice și estetice celor etnice.

intarsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Intarsie, it. intarsio)

1. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură.
2. (stomatologie) ~ dentară = tip de obturație efectuată în cazul cavităților dentare foarte mari, sau când este necesar să se procedeze la reconstrucția anatomică exactă a unei părți a coroanei, sau când există necesități estetice deosebite: reconstrucția părții lipsă a dintelui este efectuată în laborator și aplicată ulterior pe suprafața dintelui rămasă printr-o tehnică adezivă sau cimentare.

mutație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutation, lat. mutatio)

1. schimbare, modificare, transformare.
2. (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele.
3. ~a valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare.
4. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta.
5. schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop.
6. schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății.
7. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni.

scarificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scarification, lat. scarificatio)

1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.
2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.
3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.
4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.
5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.
6. (var.) scarificațiune.