focă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

1. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare.

focal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. focal)

1. (fiz.) care se referă la focarul lentilelor sau al oglinzilor.
2. distanță ~ă = distanță dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central și planul principal corespunzător.

focaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. focaliser)

1. a supune acțiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.
2. a concentra elemente diverse.

focalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. focaliza)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.
2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focusare.
3. operația de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar.

focalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. focalisation)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizare.
2. (fizică) operația prin care un fascicul de lumină sau un fascicul de electroni se concentrează sau converge într-un punct.
3. (antonim) defocalizare.

focalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. focalisateur)

1. adj. care focalizează.
2. s. n. dispozitiv de focalizare.

focar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. foyer)

1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc.
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală.

adaptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului.

afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.

alocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocentrisme)

1. tendință de focalizare a interesului personal spre ceilalți, mai mult decât spre sine.

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.

anamorfotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anamorphotique)

1. referitor la anamorfoză.
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanței focale a unui obiectiv.

anghină/angină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor.
2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii.