indemniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. indemniser)

1. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli.

indemnizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indemnisable)

1. care poate fi despăgubit, care are dreptul la despăgubire.

indemnizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. indemniza)

1. care a fost despăgubit (de o pierdere sau) de o cheltuială; desdăunat.
2. (var.) (reg.) îndemniat.

indemnizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnisation)

1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.

alocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizație alocată de stat cuiva.

diurnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diurna)

1. indemnizație acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute.
2. plata zilnică a unui diurnist.

indemnitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnité, lat. indemnitas)

1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.

indemnizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnisation)

1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.

pensie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. Пенсия)

1. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege.
2. indemnizație de subzistență plătită periodic unei persoane, de către stat, o organizație socială sau o altă persoană.
3. ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească.
4. (loc. adj.) la ~ = care este pensionar.
5. (loc. verb.) a ieși (sau a scoate pe cineva) la ~ = a (se) pensiona.
6. (înv.) subsidiu.

tantiemă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tantième)

1. indemnizație specială care se dă unor funcționari superiori și membrilor consiliilor de administrație ale societăților comerciale pentru participarea la conducerea lor; (p. ext.) remunerație (calculată procentual) acordată mijlocitorilor de afaceri; bonus.
2. onorariu cuvenit în trecut unui autor dramatic, o parte procentuală din încasările unui teatru la reprezentațiile piesei sale.