Dictionar

magnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Magnet)

1. corp care are însușirea de a atrage fierul.
 

electromagnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Elektromagnet)

1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție.
2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir.
 

magnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magnétique, germ. magnetisch)

1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat.
2. câmp ~ = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia.
3. (fig.) care magnetizează (2).
 

magnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétisme, germ. Magnetismus)

1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul.
2. ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene.
3. (fig.) atracție; influență, fascinație.
4. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice.
 

magnetit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétite)

1. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice.
 

magnetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. magnétiser)

1. tr. a da unui metal proprietăți magnetice.
2. (fig.) a exercita o mare influență, o atracție irezistibilă asupra cuiva; a fascina.
3. refl. (fam.) a se ameți de băutură.
 

magnetizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magnétisant)

1. care are puterea de a magnetiza.
2. (fig.) fascinant.
 

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
 

actinometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinométrie)

1. disciplină care studiază radiațiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiațiilor din atmosferă.
 

acustomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akustomat)

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea și oprirea automată a unui magnetofon.
 

aeromagnetometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + magnetometrie)

1. metodă de măsurare din avion a prospecțiunilor magnetice terestre.
 

aeromagnetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aeromagnetometrie)

1. aparat folosit la ridicările și prospecțiunile magnetice de la bordul unui avion; aparat în aeromagnetometrie.
 

agonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agone)

1. linie care unește punctele de pe glob cu declinație magnetică zero.