Dictionar

minciuni

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (minciună)

1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
2. (var.) a minciuna.
 
 
 
 

impostor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imposteur, lat. impostor)

1. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie treacă drept altcineva; șarlatan, escroc.
 

inventa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inventer)

1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci.
2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți.