interogație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interrogation, lat. interrogatio)

1. interogare.
2. figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta un răspuns.

interogativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interrogatif, lat. interrogativus)

1. care exprimă o întrebare.

interogatoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interrogatoire)

1. totalitatea întrbărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează.

contrainterogatoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-interrogatoire)

1. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior.

detector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détecteur)

1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc.
2. ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
3. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu.

interoga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interroger, lat. interrogare)

1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenți).
2. a supune unui interogatoriu.

interpelație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. interpellation, lat. interpellatio)

1. acțiunea de a interpela pe cineva și de a-i vorbi (într-o manieră bruscă și mai mult sau mai puțin vie); faptul de a fi așa interpelat; interpelare.
2. întrebare adresată unei persoane în timpul unui control al poliției sau al unui interogatoriu; (prin ext.) control care poate implica arestarea.
3. somarea unui martor, a uneia dintre părți pentru a explica adevărul sau falsitatea unui fapt.
4. cerere de explicații adresată de membrii parlamentului, în ședință publică, guvernului.
5. (var. înv.) interpelațiune, interpelățiune.

lie detector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lie detector)

1. aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul; detector de minciuni.

reaudia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + audia)

1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu.
2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta.