piață

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. piazza)

1. spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș.
2. loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi).
3. categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia totalitatea relațiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor.
4. ~ valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută.

europiață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (euro1- + piaţă)

1. denumire generică dată piețelor de capital, pe care se efectuează depuneri bancare și împrumuturi în eurodolari.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

afrikaans

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. afrikaans)

1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.
2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.

albescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. albescent)

1. a cărui culoare este apropiată de alb.
2. care devine alb, care prezintă albescență.

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.