balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

cash-flow

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. cash flow)

1. (finanțe) diferența dintre încasările și plățile curente ale unei întreprinderi; toate mișcările de lichidități de intrare sau de ieșire experimentate de o companie într-o anumită perioadă.

contoar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comptoir)

1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț.
2. agenție comercială într-un stat străin.

lichiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. liquidité, lat. liquiditas)

1. însușirea de a fi lichid.
2. situație financiară a unei unități economice care dispune de fonduri în casă sau în bancă, putând să facă plățile în termen.
3. capacitatea unei unități economice de a transforma mijloacele materiale sau creanțele de care dispune în mijloace lichide de plată.
4. (pl.) bani lichizi.