radioreceptor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. radiorécepteur)

1. aparat de recepție radiofonică.
2. receptor de comunicații radio.
3. receptor de emisiuni radio.

miniradioreceptor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + radioreceptor)

1. radioreceptor portabil, de proporții reduse.

autoalarmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-alarme)

1. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
2. sistem automat de alarmă amplasat pe o navă.

microfonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microphonie)

1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită.
2. fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte.
3. slăbire a vocii.

miniradioreceptor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + radioreceptor)

1. radioreceptor portabil, de proporții reduse.

radio

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. radio, germ. Radio)

1. s.n. mijloc de comunicare prin radiodifuzare, caracterizat prin utilizarea sunetului fără imagine, spre deosebire de ziare (comunicare scrisă) și televiziune (comunicare prin sunet și imagine).
2. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop.
3. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio.
4. instituție care dirijează problemele referitoare la radio.
5. adj. inv. referitor la radioreceptoare.
6. referitor la emisiunile difuzate prin radio.
7. referitor la radiația electromagnetică.
8. ~casetofon = aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon.
9. ~navigant = radiotelegrafist îmbarcat la bordul unei aeronave sau nave.
10. ~-pirat = post de radio clandestin.
11. aparat de ~ = aparat de recepție radiofonică; radioreceptor.
12. operator-~ = operator specializat în transmisiile de radio.
13. post de ~ = post de emisiune radiofonică.
14. mini~ = aparat de radio de dimensiuni reduse.

radiocasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + casetofon)

1. aparat muzical compus dintr-un radioreceptor și un casetofon.

selecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. selektieren)

1. tr. a selecționa; a separa, a sorta.
2. a-și arăta preferința, a distinge.
3. a regla în așa fel un aparat de radiorecepție încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția.
4. intr. (despre un aparat radioreceptor) a recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv.