stuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)

1. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura.

stucat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. stuccato)

1. lucrat din stuc, ornat cu stucaturi.

stucator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stuccatore, fr. stucateur)

1. muncitor specializat în lucrări de stucatură.

stucatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stuccatura)

1. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor.

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.

persan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. persan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).
2. adj. care aparține Iranului.
3. artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia).
4. (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan.

stucat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. stuccato)

1. lucrat din stuc, ornat cu stucaturi.

stucator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stuccatore, fr. stucateur)

1. muncitor specializat în lucrări de stucatură.

stucatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stuccatura)

1. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor.

exemplar; eșantion

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT specimen; exemplarium
2. FR échantillon; spécimen
3. EN sample; specimen
4. DE Exemplar; Probestück
5. RU (одиночный) экземпляр; обрaзец
6. HU példány, figura, próbadarab