Dictionar

Bundestag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundestag)

1. camera inferioară a parlamentului în Germania.
 

Landtag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Landtag)

1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane.
2. (în Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii.
3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă.
4. parlamentul în Liechtenstein.
 

Reichstag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Reichstag)

1. parlament german între 1867 și 1947.
 

tăgăduială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tăgădui + -eală)

1. faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință.
2. (loc. adv.) fără de ~ = fără (de) tăgadă.
 

tăgăduicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (tăgădui + -[i]cios)

1. care poate fi tăgăduit; contestabil, negabil.
 

tăgăduire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. tăgădui)

1. acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare.
 

abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

acusmatic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmatique)

1. (fil.) nume dat discipolilor lui Pitagora.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.