garnisi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. garnir)

1. tr. a împodobi, a orna.
2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării.
3. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi.

garnisit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (garnisi)

1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.

bersalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. bersagliere)

1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).

borda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. border)

1. a garnisi cu bordură (1).
2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.

denticulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. denticulé)

1. garnisit cu denticule.
2. (bot.) care este ușor dințat.

diplomat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomate)

1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine.
2. adj. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe.

flan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flan)

1. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă și fructe; tort.

mercerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mercerie)

1. obiecte mărunte întrebuințate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri.
2. negoțul cu astfel de obiecte.
3. magazin unde se vând aceste articole.