marina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mariner, germ. marinieren)

1. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente.

marină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. marine, it. marina)

1. flotă navală a unui stat și personalul aferent.
2. știința și tehnica navigației pe mări.
3. pictură cu peisaj marin (= pictură marină).

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.

cumarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarine)

1. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor.

marinar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mariniă + -ar)

1. membru al echipajului unei nave; matelot.
2. guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate.

marinată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. marinato)

1. mâncare (de pește) preparată cu un sos condimentat.
2. zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit.

miros de cumarină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor cumarini
2. FR odeur coumarique; odeur de coumarine
3. EN smell of coumarin; smell like dried melilot
4. DE Kumaringeruch
5. RU зaпaх кумaринa
6. HU kumarinillatú

tromba marina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tromba marina)

1. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu o cutie de rezonanță alungită care se subția spre capăt.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

aeromaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.

afurcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.