OK
X
soldă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. solde)
1.
salariul
plătit
militarilor.
2.
a
fi
în
~a
cuiva
=
a
fi
plătit
de
cineva
pentru
a
face
un
anumit
lucru.
solda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. solder, it. soldare)
1.
tr.
a
calcula
un
sold.
2.
a
vinde
cu
preț
redus
(o
marfă).
3.
a
lichida,
a
plăti
o
datorie.
4.
refl.
(fig.)
a
se
încheia
cu...,
a
avea
ca
rezultat.
soldat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. soldato, germ. Soldat)
1.
militar
care
servește
în
armată
fără
a
fi
gradat.
2.
militar
de
profesie.
3.
(fig.)
militant
activ
pentru
o
cauză.
soldățeasca
Parte de vorbire:
s.f. art. (reg.)
Etimologie: (soldat + -ească)
1.
dans
popular
executat
de
bărbați.
2.
melodie
după
care
se
execută
acest
dans.
soldățel
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (soldat + -el)
1.
diminutiv
al
lui
soldat;
soldat
(mic);
(reg.)
soldățaș.
soldățesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (soldat + -esc)
1.
care
aparține
soldaților,
privitor
la
soldați,
de
soldat;
ostășesc;
(prin
gener.)
militar.
soldățește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (soldat + -ește)
1.
în
felul
soldaților;
cum
obișnuiesc
soldații;
ca
soldații;
ostășește;
(prin
gener.)
militărește.
soldăți
Parte de vorbire:
vb. (reg.)
Etimologie: (v. soldat)
1.
intr.
a
se
afla
în
serviciul
militar;
a
face
armata;
a
duce
viață
de
soldat;
(prin
ext.)
a
se
război.
2.
tr.
a
supune
la
instrucție
militară.
annona
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. annona)
1.
(în
Roma
antică,
în
perioada
imperiului)
obligație
a
populației
de
a
aproviziona
orașele
și
armata.
2.
(în
Imperiul
Bizantin)
tain
al
soldaților.
arbaletrier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arbalétrier)
1.
s.
m.
soldat
înarmat
cu
o
arbaletă.
2.
s.
n.
grindă
care
servește
la
susținerea
penelor
pe
care
se
fixează
căpriorii
unui
acoperiș.
archebuzier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arquebusier)
1.
soldat
înarmat
cu
o
archebuză.
asaltator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. assaltatore)
1.
cel
care
asaltează;
cineva
care
atacă
sau
asaltează
pe
altcineva
în
mod
violent
sau
criminal;
soldat
încadrat
într-un
corp
de
trupe
de
asalt.
askari
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. askari)
1.
soldat
indigen
din
vechile
trupe
germane
și
italiene.
bersalier
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. bersagliere)
1.
soldat
din
armata
italiană
a
cărui
uniformă
include
o
pălărie
garnisită
cu
pene
(similar
cu
vânătorul
de
munte
din
Armata
României).