disloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disloquer, lat. dislocare)

1. tr., refl. a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg.
2. (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa.
3. (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc.
4. a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant.
5. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice.

dislocal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dislocale)

1. (despre un sistem de relații conjugale) care constă în schimbul de femei între două clanuri.

dislocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dislocation)

1. dislocare.
2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor.

dislocator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disloca + -tor)

1. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc.

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.

carenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieșitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.

cataclază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kataclase)

1. zdrobirea și deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii și dislocărilor din scoarța Pământului.

deplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déplacer)

1. tr., refl. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc.
2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca.
3. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat.

deplasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déplacement)

1. deplasare.
2. greutate a volumului de apă dislocat de o navă.

detracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détraction, lat. detractio)

1. detractare.
2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor.