disloca
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. disloquer, lat. dislocare)
Etimologie: (fr. disloquer, lat. dislocare)
1. tr., refl. a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg.
2. (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa.
3. (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc.
4. a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant.
5. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice.