OK
X
criminal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. criminal, lat. criminalis)
1.
adj.
care
constituie
o
crimă,
referitor
la
crimă.
2.
s.
m.
f.
făptuitor
al
unei
crime.
criminalicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (criminalic + -esc)
1.
specific
crimei;
care
se
referă
la
crimă;
de
crimă,
criminal,
nelegiuit.
criminalicește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (criminalic + -ește)
1.
ca
un
criminal.
criminalist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. criminaliste)
1.
jurist
specialist
în
criminalistică.
2.
specialist
în
criminologie;
criminolog.
3.
(învechit)
cel
care
a
săvârșit
o
crimă;
criminal.
criminalistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)
1.
adj.
referitor
la
criminalistică.
2.
s.
f.
știință
care
studiază
și
propune
metodele
și
mijloacele
dezvăluirii
crimelor,
cu
scopul
lămuririi
și
prevenirii
lor.
criminalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. criminalité)
1.
săvârșire
de
crime;
totalitatea
infracțiunilor
săvârșite
pe
un
teritoriu,
într-o
anumită
perioadă.
acuzator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. accusateur)
1.
(cel)
care
acuză.
2.
~
public
=
(în
unele
state)
procuror
(2)
în
procesele
criminale.
amoc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., engl. amok)
1.
boală
mintală
tropicală,
provocată
de
abuzul
de
stupefiante,
excitante
etc.,
manifestată
prin
tendință
la
fugă
și
impulsuri
criminale.
2.
(fig.)
izbucnire
violentă,
furie
inexplicabilă.
3.
(var.)
amok.
antropologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropologique)
1.
referitor
la
antropologie.
2.
școală
~ă
=
a)
școală
întemeiată
de
Lombroso,
care
concepea
infracțiunea
ca
un
produs
al
factorilor
biologici,
iar
pe
infractor
ca
un
tip
înnăscut
de
„om
criminal”;
b)
orientare
sociologică
care
susține
în
mod
eronat
că
viața
socială
a
popoarelor
este
determinată
de
caracteristicile
anatomo-fiziologice
ale
rasei.
antropometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropométrie)
1.
metodă
de
cercetare
în
antropologie
constând
în
măsurarea
diferitelor
părți
ale
corpului
uman;
somatometrie.
2.
metodă
de
identificare
a
criminalilor
pe
baza
descrierii
corpului
uman
(dimensiuni,
formă,
amprente
digitale).
asaltator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. assaltatore)
1.
cel
care
asaltează;
cineva
care
atacă
sau
asaltează
pe
altcineva
în
mod
violent
sau
criminal;
soldat
încadrat
într-un
corp
de
trupe
de
asalt.
atenta
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. attenter, lat. attentare)
1.
a
comite
un
atentat,
a
face
o
tentativă
de
natură
criminală.
2.
(fig.)
a
încălca
un
drept,
un
principiu
important;
a
săvârși
un
atac
la
morală,
la
pudoare.