OK
X
hărnicie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (harnic + -ie)
1.
zel
în
muncă,
spor
la
lucru;
sârguință,
vrednicie;
destoinicie.
2.
manifestare
de
om
harnic.
3.
(anton.)
lenevie,
trândăvie.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
benedictin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bénédiction)
1.
s.
m.
f.
călugăr(iță)
dintr-un
ordin
catolic,
care
a
desfășurat
o
susținută
activitate
în
domeniul
construcțiilor.
2.
muncă
de
~
=
muncă
intelectuală
minuțioasă
și
de
lungă
durată.
3.
adj.
care
aparține
benedictinilor.
4.
(fig.)
laborios,
harnic,
muncitor.
conștiincios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. consciencieux)
1.
care
este
scrupulos;
care
este
harnic,
meticulos;
care
își
face
datoria;
corect,
cinstit.
2.
care
se
străduiește
să
se
conformeze
cu
scrupulozitate
cerințelor
conștiinței
morale
sau
profesionale.
3.
care
este
făcut
cu
conștiință,
cu
aplicare
și
minuțiozitate;
făcut
cu
scrupulozitate.
4.
(antonim)
neconștiincios.
ganimede
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cf.. Ganimede)
1.
(fam.)
tânăr
galant
cu
înclinații
perverse.
2.
chelner,
paharnic.
industrios, -oasă
Parte de vorbire:
I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)
Etimologie: (fr. industrieux, lat. industriosus)
1.
I.
care
demonstrează
pricepere,
dexteritate;
harnic,
laborios.
2.
II.
proprietar
al
unei
întreprinderi
industriale;
industriaș.
laborios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. laborieux, lat. laboriosus)
1.
harnic,
muncitor.
2.
care
necesită
multă
muncă,
osteneală.
3.
(despre
stil)
greoi.