locul
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. locule, lat. loculus)
Etimologie: (fr. locule, lat. loculus)
1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului.
2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4).