OK
X
adverb
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
determină
un
verb,
un
adjectiv
sau
alt
adverb,
arătând
locul,
modul,
timpul
etc.
adverbal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbal)
1.
pe
lângă,
care
determină
un
verb.
2.
care
este
legat
de
verb,
care
depinde
de
verb
(*acuzativul
sau
ergativul
(în
funcție
de
limbă)
este
cazul
determinant
adverbal
imediat).
3.
care
se
referă
la
relația
verbului
cu
alți
termeni
ai
propoziției.
adverbial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1.
(despre
cuvinte,
construcții
gramaticale)
cu
valoare
de
adverb.
2.
(gramatică)
locuțiune
~ă
=
grup
de
cuvinte,
fixat
prin
utilizare,
care
poate
fi
înlocuit
cu
un
adverb
într-o
propoziție
pentru
a
forma
o
nouă
propoziție
(corectă
din
punct
de
vedere
gramatical);
(abreviere)
loc.
adv.
adverbializa
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. adverbialiser)
1.
(despre
un
substantiv,
adjectiv,
participiu)
a
(se)
transforma,
prin
conversiune,
în
adverb.
adverbializare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adverbializa)
1.
(gram.)
faptul
de
a
(se)
adverbializa,
de
a
(se)
transforma
în
adverb.
adverbializat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (adverbializa)
1.
(gramatică)
transformat
în
adverb.
admirativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1.
(adesea
adverbial)
care
exprimă,
care
arată
admirație.
adverbal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbal)
1.
pe
lângă,
care
determină
un
verb.
2.
care
este
legat
de
verb,
care
depinde
de
verb
(*acuzativul
sau
ergativul
(în
funcție
de
limbă)
este
cazul
determinant
adverbal
imediat).
3.
care
se
referă
la
relația
verbului
cu
alți
termeni
ai
propoziției.
adverbial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1.
(despre
cuvinte,
construcții
gramaticale)
cu
valoare
de
adverb.
2.
(gramatică)
locuțiune
~ă
=
grup
de
cuvinte,
fixat
prin
utilizare,
care
poate
fi
înlocuit
cu
un
adverb
într-o
propoziție
pentru
a
forma
o
nouă
propoziție
(corectă
din
punct
de
vedere
gramatical);
(abreviere)
loc.
adv.
adverbializa
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. adverbialiser)
1.
(despre
un
substantiv,
adjectiv,
participiu)
a
(se)
transforma,
prin
conversiune,
în
adverb.
asindeton
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)
1.
absența
legăturii
gramaticale
între
mai
mulți
termeni
sau
mai
multe
propoziții
(ex.
„an
bun,
an
rău”).
2.
figură
retorică
constând
în
îndepărtarea
conjuncțiilor
și
adverbelor
dintr-o
frază
(ex.
„am
venit,
am
văzut,
am
cucerit”).
3.
(var.)
asindet.
4.
(antonime)
polisindet,
polisindeton.
comparativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1.
bazat
pe
comparație;
pentru
o
comparație.
2.
metodă
~ă
=
metodă
de
cercetare
în
lingvistica
istorică,
constând
în
reconstituirea
faptelor
de
limbă
din
trecut,
nescrise,
prin
compararea
metodică
a
unor
fapte
corespunzătoare
de
mai
târziu
din
diferite
limbi
existente;
gramatică
~ă
=
disciplină
care
studiază,
prin
comparație,
structura
gramaticală
a
limbilor
înrudite.
3.
(gram.)
grad
~
(și
s.
n.)
=
formă
a
adjectivului
și
a
adverbului
care
exprimă
superioritatea,
inferioritatea
sau
egalitatea
între
mai
multe
obiecte.