OK
X
audioprotector
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. audioprotettore)
1.
dispozitiv
care
protejează
urechile
de
zgomote.
protector, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (lat. protector, lat. protecteur)
1.
(cel)
care
protejează,
apără,
favorizează
(pe
cineva
sau
ceva);
ocrotitor;
binevoitor.
2.
(stat)
care
deține
protectoratul
asupra
unui
teritoriu.
protectorat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. protectorat)
1.
formă
de
dependență
instituită
printr-un
tratat,
prin
care
statul
„protejat”
transferă
statului
„protector”
elemente
ale
suveranității
sale
politice.
protectoriță
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (protector + -iță)
1.
cea
care
protejează;
protectoare.
anroba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. enrober)
1.
a
acoperi
cu
un
strat
protector;
a
îngloba.
2.
a
amesteca
un
material
granular
cu
un
liant.
antifona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (anti- + -fon2)
1.
a
acoperi
(caroseria
unui
autovehicul)
cu
un
strat
protector
pentru
atenuarea
zgomotelor.
anvelopă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enveloppe)
1.
înveliș
protector
din
cauciuc
al
unei
camere
de
aer,
al
unei
roți
de
vehicul.
2.
înveliș
al
unei
mingi
(de
fotbal,
volei
etc.).
3.
supracopertă.
4.
mapă
în
care
se
păstrează
o
carte
în
timpul
cititului.
5.
plic.
6.
(arte)
atmosferă
care
învăluie
figurile
dintr-un
tablou.
armătură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)
1.
ansamblu
de
bare
metalice
dintr-un
element
de
beton
armat.
2.
totalitatea
pieselor
metalice
ale
unor
instalații
alcătuite
din
țevi
sau
conducte.
3.
construcție
de
lemn,
de
zidărie
etc.
servind
la
întărirea
pereților
unei
galerii
subterane.
4.
fiecare
dintre
plăcile
conducătoare
ale
unui
condensator
electric.
5.
înveliș
metalic
protector
al
unui
cablu
electric.
6.
~
(bucală)
=
totalitatea
părților
care
formează
aparatul
bucal
al
insectelor,
crustaceelor.
7.
(fig.)
ceea
ce
susține,
servește
ca
bază
diferitelor
părți
ale
unui
tot;
osatură
(3),
schelet
(3).
caliptră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calyptre, gr. kalyptra)
1.
țesut
protector
care
acoperă
vârful
radicetei;
piloriză.
2.
(la
licheni
și
mușchi)
parte
a
arhegonului
în
care
se
formează
sporii.
carapace
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it. carapace)
1.
înveliș
tare
care
acoperă
corpul
broaștelor
țestoase,
al
racilor
etc.
2.
(fig.)
înveliș
protector.