Dictionar

aton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atone)

1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic.
2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd.
 

atonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atonal)

1. compus după regulile atonalismului.
 

atonalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonalisme)

1. (muz.) tehnică de compoziție care recomandă atonalitatea.
 

atonalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonalité)

1. lipsă de armonie, de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă armonia.
 

atonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atonique)

1. referitor la atonie; care ține de atonie; propriu atoniei.
2. suferind, atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton.
 

atonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerție morală sau intelectuală.
 

amiostenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyosthénie)

1. scădere patologică a forței musculare; atonie musculară.
 

amiotonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyotonie)

1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.
 

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.
 

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

aton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atone)

1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic.
2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd.
 

atonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atonal)

1. compus după regulile atonalismului.