Dictionar

regal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Regal)

1. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie.
 

regal 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régal, it. regalo)

1. masă mare, banchet.
2. dar plăcut, cadou.
3. (fig.) plăcere deosebită, încântare.
 

regal 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régal, lat. regalis, it. regale)

1. de rege; regesc.
2. demn de un rege, maiestuos.
 

regala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. régaler)

1. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.
 

regală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. regale. fr. régale)

1. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă.
2. unul dintre registrele orgii.
 

regalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. royalisme)

1. concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism.
 

antiregalist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (anti- +regalist)

1. (luptător) împotriva regalității.
 

cancelar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.).
4. lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare.
6. șef administrativ al unor universități din S.U.A.
 

chestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare.
2. șeful unei chesturi de poliție.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate.
 

comuneros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a orașelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluția spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii.
 

conetabil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connétable)

1. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu.
2. comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală.
 

curtină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courtine)

1. fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța).
2. zid de apărare al unei cetăți între două turnuri sau bastioane succesive.
3. masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie.