fizionomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physionomie)

1. expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură.
2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivități umane etc.).

cite

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cité)

1. oraș (vechi), mai ales când vrem să-i evidențiem importanța.
2. parte dintr-un oraș având o fizionomie proprie, o anumită unitate; cartier.

culoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couleur, lat. color)

1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
4. nuanță, ton.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc.
7. materie, substanță colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă).

exterioriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. extérioriser)

1. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie.

fiziognomonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physiognomonie)

1. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie.

mină 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mine)

1. expresie a feței; fizionomie.

fiziognomesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fiziognom + -esc)

1. privitor la fizionomie; fizionomic.