pirotire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. piroti)

1. faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, piroteală, moțăială, somnolență.

antrenor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte.

articulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunța un sunet.

asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

circumscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc.; secție, serviciu, instituție care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliție etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății.

circumvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonvolution)

1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.