enologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oenologie)

1. știința care studiază tehnologia producerii și conservării vinurilor.

adenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénologie)

1. studiul științific al glandelor.

astenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. asthenology)

1. studiu științific al debilității.

biocenologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biocoenologia
2. FR biocénologie
3. EN biocoenology
4. DE Biozönologie
5. RU биоценолоrия
6. HU biocönológia

biocenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocénologie)

1. ramură a ecologiei care studiază biocenozele.

biofenomenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biophénoménologie)

1. știință care studiază fenomenele vieții.

biogeocenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogéocénologie)

1. ramură a biologiei care studiază distribuția geografică a comunităților vegetale și animale.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

deburbaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourbage)

1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.

enantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)

1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
4. (var.) oenantic.

enolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. oenologue)

1. specialist în enologie, știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor.
2. (var.) oenolog, oinolog.

enometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. œnomètre)

1. (oenologie) aparat utilizat pentru determinarea conținutului de alcool al unui vin; aparat folosit în enometrie; alcoolmetru.

fenomenolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phénoménologue)

1. adept al fenomenologiei.
2. filosof care adoptă o poziție fenomenologică.
3. (prin ext.) cel care își bazează raționamentul pe experiența trăită.