a posteriori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

1. loc. adv. pornind de la datele experienței.
2. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență.

apriorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apriorisme)

1. concepție filozofică idealistă care consideră cunoașterea esenței lucrurilor anterioară experienței omului.

bildungsroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bildungsroman)

1. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite.

educație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.

empirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empirisme)

1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.

intui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. intuire, lat. intueri)

1. a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate.