Dictionar

fain, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. fein)

1. (fam.) fin, foarte bun.
2. ales, minunat.
 
 
 
 
 
 

ALEURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aleuro-, cf. gr. aleuron „făină”)

1. „făină, gluten, aleuronă, făinos, glutinos”.
 

aleurometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleuromètre)

1. aparat pentru determinarea cantității de gluten din făină.
 
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.