glumelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glumelle)

1. fiecare dintre cele două bractee care acoperă floarea unui spiculeț la graminee.

achirofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).

badinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badinage)

1. acțiunea de a glumi; ceva ce cineva face, spune sau scrie într-o manieră glumeață; glumă, șagă.

badinerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. badinerie)

1. glumă; joacă.
2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi.
3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț.

baladin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. baladin)

1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

bandă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți.