Dictionar

asflatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphaltite)

1. amestec natural de bitum și materii organice.
 

latitudinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl., germ. latitudinal)

1. transversal.
2. plan ~ = plan vertical perpendicular pe planul longitudinal, care traversează partea cea mai largă a unei nave.
 

latitudinar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. latitudinaire)

1. persoană foarte tolerantă față de dogma religioasă.
2. (prin ext.) persoană cu principii morale laxiste.
3. (antonim) rigorist.
 

latitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. latitudine, fr. latitude, lat. latitudo)

1. poziția în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan ecuatorial de referință.
2. (mat.) una dintre coordonatele polare spațiale, reprezentând unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raportează punctul.
3. (fig.) libertate de acțiune, de alegere.
 

anuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuité, lat. annuitas)

1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.
 

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.
 

baby-sitter

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl., fr. baby-sitter)

1. persoană plătită pentru a avea grijă de copii, în lipsa părinților, pentru o perioadă scurtă (de obicei câteva ore).
2. (var.) babysitter.
 

banalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.
2. lucru obișnuit, comun.
 

blatide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blatidés)

1. familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, antene lungi și protorace mult lățit, ca un disc ce acoperă capul.
 

branchipus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. branchipus)

1. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite și ochii pedunculați, care trăiește prin bălți.