origina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. originare)

1. tr. a genera.
2. intr. a deriva, a decurge, a izvorî din.

original, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. original, lat. originalis)

1. adj. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic.
2. în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus.
3. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit.
4. (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal.
5. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric.

originalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. originalité)

1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță.

originar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT originarius
2. FR originaire
3. EN native
4. DE original; ursprünglich
5. RU происходящий
6. HU eredő, származó

originar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. originaire, lat. originarius)

1. care își are obârșia în.
2. în forma de la început, de origine; inițial.

origine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT origo
2. FR origine
3. EN origin
4. DE Ursprung; Entstehung; Abstammung; Herkunft
5. RU происхождение
6. HU eredet, keletkezés, származás

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

ab origine

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. ab origine)

1. de la origine.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).

aerogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
2. de origine respiratorie.
3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase.