OK
X
sibilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
1.
(ant.)
femeie
căreia
i
se
atribuia
darul
de
a
prevedea
viitorul.
asibila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assibiler)
1.
tr.,
refl.
a
da,
a
căpăta
caracterele
unei
consoane
africate.
sibilant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (fr. sibilant)
1.
I.
care
șuieră,
care
este
însoțit
de
o
șuierătură;
șuierător,
siflant.
2.
care
amintește
de
șuieratul
vântului.
3.
(despre
sunete
consonante)
care
se
articulează
cu
o
ușoară
șuierătură;
siflant.
4.
(fonetică)
consoană
~ă
=
consoană
șuierătoare
sau
siflantă.
5.
II.
(fonetică)
consoană
articulată
prin
apropierea
vârfului
limbii
de
alveola
superioară;
consoană
șuierătoare
sau
siflantă.
sibilanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sibilance)
1.
zgomot
sibilant
provocat
în
plămân
de
o
leziune.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
actinografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinographie)
1.
fotografie
plasând
obiectul
între
placa
sensibilă
și
sursa
luminoasă.
2.
procedeu
de
preparare
a
unui
clișeu
tipografic
cu
raze
roentgen.
3.
imaginea
obținută.
adenolimfoidită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)
1.
(med.)
boală
acută,
infecțioasă,
transmisibilă
de
preferință
prin
salivă,
produsă
de
virusul
Epstein-Barr;
mononucleoză
infecțioasă,
boala
sărutului.
aftos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphteux)
1.
cu
afte.
2.
febră
~oasă
=
boală
a
vitelor
cornute,
transmisibilă
și
omului,
prin
febră
și
erupție
pe
mucoasa
gurii.
amnezic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amnésique)
1.
I.
(med.)
care
se
referă
la
amnezie;
care
este
afectat
de
amnezie.
2.
(med.)
ictus
~
=
sindrom
neurologic
care
se
caracterizează
printr-o
pierdere
bruscă
de
memorie
(această
tulburare
este
reversibilă
în
câteva
ore
și
este
considerată
benignă);
amnezie
globală
tranzitorie.
3.
II.
persoană
care
a
fost
atinsă
de
amnezie.
anamorfoza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. anamorphoser)
1.
a
efectua
o
anamorfozare.
2.
a
realiza
o
deformare
reversibilă
a
unei
imagini
folosind
un
sistem
optic
sau
o
transformare
matematică.
3.
a
distorsiona
imaginile
unui
film
sau
a
unui
program
de
televiziune
folosind
un
sistem
optic
sau
electronic,
în
vederea
adaptării
acestuia
la
un
ecran
de
calculator
sau
de
televiziune.