conceptacul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conceptacle, lat. conceptaculum)

1. (bot.) cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame; cavitate care conține organele de reproducere ale anumitor tipuri de alge.
2. (var.) conceptacol.

receptacul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réceptacle, lat. receptaculum)

1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere.
2. formație anatomică care primește sau conține ceva.
3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva.

receptacul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT receptaculum
2. FR réceptacle
3. EN receptacle
4. DE Receptaculum; Rezeptakel
5. RU ложе; рецептaкул; вместилище
6. HU vacok, virágvacok, fészekvacok

tentacul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tentacule, lat. tentaculum)

1. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare.

actinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.

ANGI(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. angi/o/-, cf. gr. angeion „receptacul, înveliș”)

1. „vas anatomic (sangvin, limfatic), canal, receptacul”.

anteridie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthéridie)

1. organ, receptacul în care se găsește anterozoidul.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

biliard 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. biliardo, fr. billard)

1. joc cu 3 bile colorate, mișcate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul pe o masă acoperită cu postav verde; masa însăși.

bum (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. boom)

1. (mar.) suport de lemn, fixat aproape de baza catargului, pe care se leagă marginea de jos a velei; ghiu.
2. creștere foarte rapidă, spectaculoasă; boom.