zicătoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zice + -ătoare)

1. frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb.
2. (reg.) bucată muzicală; (prin ext.) instrument muzical.

fizalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physalie)

1. animal celenterat marin, din ordinul sifo-noforelor, dintr-o veziculă flotantă, care susține polipii reproducători, nutritivi, și filamente urzicătoare lungi.

profetesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prophétesse)

1. femeie care prezice viitorul prin inspirație divină, clarviziune, presentiment sau intuiție; prezicătoare.
2. (var.) profeteasă.

vechi

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. veclus, vetulus)

1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult; (rar) bătrân.
2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
6. care exercită de mult o profesiune.
7. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
8. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
9. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat.
10. (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
11. (loc. adj. și adv.) (înv.) din ~ = din vechime, de demult.
12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.
13. (substantivat, n.) ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.
14. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
15. lumea ~e = societate dispărută sau pe cale de dispariție.
16. lumea ~e = antichitate; țările, locuitorii din antichitate.
17. lumea ~e = nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea americii.
18. vorbă ~e = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb.
19. (antonime) actual, contemporan, modern, nou, proaspăt, recent.