OK
X
congenital, înnăscut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
congenitalis
2.
FR
congénital;
inné
3.
EN
congenital
4.
DE
kongenital;
angeboren
5.
RU
врождённый
6.
HU
veleszületett
înnăscut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. inné)
1.
care
se
naște
cu
noi,
este
ereditar
și
determinat
la
naștere,
chiar
dacă
se
manifestă
după
naștere;
congenital.
2.
(filosofie)
care
este
inerent
minții
umane
și
nu
dobândit
prin
experiență.
3.
(antonim)
dobândit.
antropologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropologique)
1.
referitor
la
antropologie.
2.
școală
~ă
=
a)
școală
întemeiată
de
Lombroso,
care
concepea
infracțiunea
ca
un
produs
al
factorilor
biologici,
iar
pe
infractor
ca
un
tip
înnăscut
de
„om
criminal”;
b)
orientare
sociologică
care
susține
în
mod
eronat
că
viața
socială
a
popoarelor
este
determinată
de
caracteristicile
anatomo-fiziologice
ale
rasei.
congenital, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. congénital)
1.
se
spune
despre
o
particularitate
fizică
sau
psihologică
a
cărei
origine
este
anterioară
nașterii
și
care
persistă
sau
se
dezvoltă
în
timpul
vieții;
din
naștere,
înnăscut,
ereditar.
2.
(antonim)
dobândit.
dotație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dotation, lat. dotatio)
1.
capacitate
înnăscută
care
face
posibile
performanțe;
dotare
(2).
2.
mijloace
materiale
puse
la
dispoziția
cuiva
prin
dotare.
genetist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f. (învechit)
Etimologie: (fr. génétiste)
1.
I.
referitor
la
genetism,
teorie
conform
căreia
o
capacitate
nu
este
înnăscută,
ci
dobândită
prin
educație.
2.
care
profesează
genetismul,
este
relativ
la
genetism.
3.
privitor
la
genetică
sau
la
geneticieni.
4.
II.
adept
al
genetismului.
5.
specialist
în
genetică;
genetician.
6.
(antonim)
nativist.
ineism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. innéisme)
1.
doctrină
filozofică
fundată
pe
acceptarea
ideilor
înnăscute.
ineist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. innéiste)
1.
I.
referitor
la
ineism,
doctrină
filozofică
care
susține
că
anumite
idei,
principii
sau
structuri
mentale
sunt
înnăscute.
2.
II.
persoană
care
urmează
ineismul;
adept
al
ineismului.