bizantinistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Byzantinistik)

1. ramură interdisciplinară a științelor umanistice care se ocupă cu istoria, cultura, portul, religia, arta, știința, economia și politica Imperiului Bizantin; bizantinologie.

calcul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcul, lat. calculus)

1. s. n. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; ~ logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinații, socoteli.
5. s. m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).

comparatist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. comparatiste)

1. adj. referitor la comparatism.
2. s.m.f. specialist în studiul științelor comparate (în literatură sau lingvistică).

enciclopedist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encyclopédiste)

1. s.m.f. nume dat filozofilor, savanților și scriitorilor francezi progresiști din sec. XVIII care au colaborat la elaborarea Enciclopediei științelor, artelor și meșteșugurilor (Diderot, DÁlembert etc.).
2. s.m. autor al unei enciclopedii.
3. adj., s. m. f. (persoană) care are cunoștințe enciclopedice; encicloped.
4. adj. enciclopedic.

energetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énergétique)

1. adj. referitor la energie, care produce energie.
2. sistem ~ = ansamblu de instalații pentru producerea, transmiterea și distribuția energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu.
3. s. f. ramură a științelor tehnice, despre descoperirea și exploatarea surselor de energie, posibilitățile de utilizare a acesteia, precum și construirea și exploatarea sistemelor energetice.
4. informație în serviciul economiei de energie.

farmacie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)

1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor.
2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente.